Mi-au omorât căţelul în ziua cu pricina. Nu era primul, dar a fost ultimul. Lucram la şantier, la periferia oraşului. Câini mulţi, fie de la ultimele case, fie vagabonzii din oraş ce prinseseră de veste că noua fabrică angajează patrupede paznici, datorită inflaţiei de paznici bipezi. Selecţia s-a făcut după un criteriu de bază: cine tolerează pâine mucegăită înmuiată în apă de ploaie, e angajat. Continuă să citești
Ziua în care m-am apucat de lătrat
1