Ziua în care m-am apucat de lătrat

Catel santierMi-au omorât căţelul în ziua cu pricina. Nu era primul, dar a fost ultimul. Lucram la şantier, la periferia oraşului. Câini mulţi, fie de la ultimele case, fie vagabonzii din oraş ce prinseseră de veste că noua fabrică angajează patrupede paznici, datorită inflaţiei de paznici bipezi. Selecţia s-a făcut după un criteriu de bază: cine tolerează pâine mucegăită înmuiată în apă de ploaie, e angajat. Continuă să citești

Şefii

SefIulie, 2007

M-am angajat. Fac un drum. Îl asfaltez mai exact. Drumul din proiect ce trebuie asfaltat e lung şi parcurge două judeţe. Drumul îl cunosc. În el sunt înglobaţi şi cei 7 km, distanţa dintre oraşul unde mergeam la şcoală şi casa lui tata, casa lui buni şi moşu, a unchilor şi mătuşilor mele, toate în acelaşi sat. Vreau să fie cel mai bun drum posibil, cu cel mai bun asfalt care a existat pe faţa pământului. Şeful meu e portughez. Continuă să citești