Synne, Camp, Maria. Doggie, Horsie, Wolfie. Câinele, calul și lupul. Într-un apartament la capăt de lume, la mii de km de casă, un trio atotsuficient, imbatabil și magic. Trei personaje disfuncționale, inadaptate, fricoase aprind becul în beznă și încep să-și vorbească. Trei frici prind un curaj, trei singurătăți fac o minune, trei oameni țin universul în palmă. Incompleții devin compleți. Puzzle-ul își primește contururile. Sfârșitul putea să vină.
*********************

Lucram la Lok Satta. Camp îi spunea Lok Sucks. Synne lucra și ea acolo. De cunoscut ne-am cunoscut în micul apartament din Banjara Hills, unde se dormea pe jos, pe rogojini, pe saltele, pe balcon, pe unde prindeai loc. Până ne-am organizat, adică până au plecat nemții, adepții incluziunii pe principiul ”am venit aici nu pentru confort, ci ca să fim ca ei”. O fi cool sărăcia lucie în vest, în India nu. După plecarea hipioților, am făcut ședință și am votat pentru paturi, rafturi, mașină de spălat, masă și scaune. Lux.
Synne stătea în cameră cu Miki. Miki, adică Japonia. Eu stăteam cu Suedia. Cu Camp ne-am trezit într-o seară în sufragerie. Nu-l cheamă Camp. Așa am înțeles când s-a prezentat. Nu m-a corectat niciodată. 
Doggie, Horsie și Wolfie odată împreună, au râs pănă li s-a făcut rău, au plâns până au râs din nou, au mâncat iute și digerat problemele lumii, au crescut și au lătrat la lună. Cei trei neofiți, vindecați și liberi s-au întors în colțurile de unde au plecat: Danemarca, Canada și România. S-au vizitat: Doggie și Wolfie. Horsie și Wolfie. Wolfie și Doggie. Câte doi. Trei nu încă. Și-au scris. Despre mamă, despre surori și frați. Mult. Despre insomnii, despre depresie și operații pe creier. Orice. Despre sex, politică, vinuri. Tot.
Despre schizofrenie. Continuă să citești →