Înghesuială. Ar fi loc în faţă, dar în faţă ne se bagă nimeni. Probabil fiindcă acolo trebuie să cânţi sau să îngâni nişte cuvinte pe care nu eşti sigur că le ştii şi al căror înţeles nu-l pătrunzi întotdeauna. Te scuzi zicând că trebuie să ai o stare, un feeling, o linişte sau, în cazul meu, aer.
Lumea adunată stă în picioare cu capul plecat, uitându-se îndelung la vârful pantofilor. Fiecare pare dus în gândurile lui, dar fizic atât de prezent în spaţiul intim al vecinului din stânga şi din dreapta. Continuă să citești →