M doarme tun. Și ar dormi peste războaie, cutremure sau alte calamități (ne)naturale. Nu s-ar trezi nici dacă viața i-ar fi în pericol. Poate dacă îi ceri mașina de spălat…
M doarme oriunde, la oricine, cum o pui. Își ia cuminte pijamalele în carouri, își piaptănă coama recent îmblânzită prin metode profesionale, își rotește privirea verde de trei ori prin jur spre o mai bună impregnare mentală a mediului în care trebuie să se trezească, ideal peste 10-12 ore, ți se uită în ochi și îți urează ”noapte bună”.
Are alarme peste alarme, cea mai recentă, e cadou: un cub de ultimă generație ce apare și într-o reclamă tv cu o tânără care zace în pat și nu se ridică din el până nu-i servită cafeluța. Cubul are enșpe tipuri de alarme una mai urâtă decât alta, plus radio. Șapte zile a durat până M și-a făcut curaj să umble la cub, să seteze una dintre alarme. I-a ieșit. A dormit foarte bine. Are un serviciu ce îi permite să întârzie. Rezonabil. Oricum fără ea nu s-ar face nimic pe acolo, calculatoarele nu se deschid singure, cafeaua M și-o bea acasă și interfonul e de jucărie. Angajații o iubesc.
Setat cubul pe alarma nr. 3. Calculatoare îndărătnice, cafea acasă, Dorel, Gheorghe și Vasile fericiți. Mai să renunțe și să se bucure de cadoul primit pe post de bibelou, pus undeva pe bibliotecă sau prespapier, când minuni se înfăptuiesc pe unde scurte: M descoperă la cub radio Maria. Rugăciuni, rozariu, liturghie, toacă și clopot.
La opt fără cinci M semnează condica de prezență. Calculatoare deschise, cafea to go, angajații nu sunt fericiți. Reclamațiile se depun la radio. Aleluia.

************************************************************************************************

M n-are alarme. Nu crede în deșteptătoare, alarme de ultimă generație, în cele trei minute cu ochii închiși contemplând pe întuneric la cele întâmplate peste zi, focusarea pe gânduri bune și peisaje cu clipocit de apă și păsărele. Are bioritm și dacă își spune clar, concis și sigur în gând în loc de ”noapte bună”, ”mă trezesc la 6”, așa va fi. Continuă să citești →