Sflecă. Aşa o pronunţ. Cu două cuvinte am avut probleme de când eram mică: sfeclă şi locomotivă. Când intenţionez să le rostesc, le pronunţ mai întâi în gând, silabisindu-le: sfle-că. Încă o dată. Sfe-clă. Bun! Lo-to-mo-ti-vă. Ăă, nu cred. Lo-co-mo-ti-vă. Aşa! Ajută să mi le imaginez scrise. Dacă le văd scrise, nu greşesc când le rostesc. Continuă să citești →