Mănânc singură. Când eram la școală, ocheam un loc la o masă lângă un geam sau într-un colț să nu am vecini decât într-o parte, îmi luam tava cu mâncare, îmi deschideam ziarul, xeroxurile sau o carte și mâncam când îmi aminteam, de obicei după ce mi se răcea mâncarea în farfurie. În centrul orașului era un local cu sandvișuri bune, de altfel singurul loc unde mâncarea nu mi se răcea înainte să îmbuc din ea. Continuă să citești →