Nu mi s-au citit povești când am fost mică. Nu am avut vreo poveste favorită pe care să o fi citit și recitit la nesfârșit, vreo eroină a cărei viață să mi-o fi dorit, vreo prințesă cu ale cărei haine să mă fi îmbrăcat, vreo caleașcă la ieșirea din bloc la care să fi visat, vreun Făt-Frumos pe cal alb care să mă ia cu el, vreo mamă-vitregă care să-mi ofere mere otrăvite, prieteni cu abilități ca prinderea păsărilor din zbor sau cunoscători ai limbii furnicilor sau cu pile la regi verzi, roșii sau albi, păduri magice, fermecate în care să mă pierd. De la început le-am văzut ca aberații. La două dintre ele, anii vieții m-au contrazis Continuă să citești →