Sport: aerobic, meci Corp vs. Minte, scor 1-0

sanity-vs-insanity1E luni. Nu doar că e început de săptămână în care nici iarba nu creşte, dar e ziua bătăliei dintre mens şi corpus, cea în care eu sunt doar ringul. Motivul: mersul la sală, la ora de aerobic. Nu merg niciodată de bunăvoie şi nesilită de nimeni înspre sala din parc lunea. Trebuie să mă conving, să port discuţii pro şi contra, să-mi invoc argumente, să îmi repet de enşpe ori că îmi face bine, că mă simt bine după, că e nevoie, că mens sana in corpore sano. Dar după, mens a mea e nervoasă, frustrată şi în silenzio stampa, iar corpus e temporar în dureri. Continuă să citești

Inima mea

brain_heart_soul_bodyTaci, te rog! Cred că am surzit din cauza ta. De fapt, de câteva luni de când ne ştim, nu am apucat să aud şi altceva în afară de tine. Nu-mi permiţi. Orchestra ta cu bătăi rapide, puternice şi asurzitoare mă face să-mi iau lumea în cap. Dar nu pot să fug, să evadez, nu pot face nimic altceva decât să înot. De săptămâni întregi tot asta fac, înot într-un lichid vâscos, cald, familiar. Aş vrea să înot cât mai departe de tine. Dar eşti permanent în cârca mea, în gâtul meu, în urechi, în minte, chiar şi-n degetele de la picioare îţi simt reverberaţiile. Tânjesc după puţină linişte. Sau aş vrea un alt fond sonor. Te rog nu mă mai fugări cu zgomotele tale, lasă-mă să mănânc în linişte, lasă-mă să dorm, lasă-mă să-mi explorez trupul ce zilnic îmi oferă surprize, minuni, descoperiri, extensii, dezvoltări. Lasă-mă să-l simt cum creşte. Vreau să-l aud! E în zadar, eşti prea puternică. Nimeni nu te poate struni, nimeni nu te poate stăpâni. Mă consumi, mă contopeşti, mă inunzi, mă dovedeşti. După nouă luni, renunţ. Sunt epuizat. Admit: sunt al tău mai mult decât vei fi tu vreodată pe deplin a mea.
M-am născut. Continuă să citești