Prim și ultim

prim si ultimM-am născut și voi muri.
Cu primul n-am avut de-a face în mod direct. Nu m-a întrebat nimeni, n-am știut când, cum am aflat la pubertate, de ce mă întreb încă. E drept că nici ei n-au știut ce fac, ce le iasă, cu cine se trezesc, ce le pică în brațe. Așteptări au fost și de-o parte și de alta. Dezamăgiri o să mai fie.
Cu ultimul, mai pot jongla, mai pot regla ceva, mai pot umbla la final, pot rescrie, pot modifica atâta timp cât nu-i o surpriză și n-am ajuns la deadline. Continuă să citești

Secretul vieţii

buni VictoriaÎncepând de la jumătatea lui ianuarie şi până la sfârşitul lui aprilie la noi în familie se sărbătoresc zile de naştere. Majoritatea membrilor familiei mele, includ aici unchi şi mătuşi, sunt primăvărateci. Vreo doi sunt vărateci, iar doi sunt tomnateci, cărora mă adaug şi eu, ultima tomnatecă a neamului, cu ziua mea de naştere din noiembrie. Continuă să citești

Frica de ţigani

tigani ratuscaPentru Vasilie Nicolae cu familia şi Grozav Ioana cu familia din Gârbova şi tanti Nuţi (Drujuţ Elena) cu familia din Veseuş

„Ea este colega mea, Maria. Cu ea o să faceţi cursuri de calificare, înscrierea la cursuri şi actele necesare. Mai multe vă spune ea.” Aşa începea, cu o adunare la căminul cultural sau la şcoală, într-o sală de clasă. Erau prezenţi circa 5-6 oameni, întotdeauna bărbaţii reprezentativi din comunitate. Alina, cea care se ocupa de stabilirea unei asociaţii interetnice, cu un grup de iniţiativă (ideal cei 5-6 prezenţi) şi începerea unui proiect cu/pentru respectiva asociaţie, rostea cuvintele de mai sus. Mă ridicam în picioare şi luam cuvântul repetând ce tocmai spusese Alina, la care adăugam: „Ştiţi, eu o să fiu cea pe care o să o vedeţi umblând pe uliţe şi pe la porţi cu un dosar albastru, mare în braţe.” Continuă să citești