Vorbesc repede. Poate încerc să recuperez startul pierdut când am început să vorbesc mai târziu decât trebuia, mai ”târziu de lege”. Nu bifez nici clișeul ardeleanului cu vorbire molcomă și prune în gură. Dacă mi se atrage atenția să vorbesc mai rar, încerc. Auzindu-mă par retardată, eu, dar și interlocutorul.
Într-un context formal, înainte să mă ridic să spun ceva, îmi aliniez ideile, încerc să le transform din fraze în propoziții, păstrând esențialul și îmi termin expunerea mintală formulând prima propozițe. Cu ea încep de-ndată ce deschid gura, iar restul de două, trei enunțuri își cunosc ordinea intrării în eter. Continuă să citești →