Ce aş putea să-ţi spun în cele două minute în care ne-am întâlnit pe stradă şi stăm în picioare faţă în faţă, iar tu mă întrebi „Ce mai faci?”. Cât timp ai la dispoziţie ca să-ţi povestesc ce mai fac? Câtă răbdare ai ca să mă asculţi până la capăt, fără întreruperi? De câtă disponibilitate emoţională te poţi debarasa în două minute?
Nu, îmi pare rău nu sunt made in USA să-ţi dau răspunsul clasic: Good, thanks. And you? Nici în UK, să-ţi zâmbesc politicos şi să-mi susure printre dinţii albi: Fine, thank you. Undeva întipărit în măduva coloanei mele vertebrale scrie: „Fabricat în Pănade, crescut în libertate pe lângă coastă şi îmbăiată la iaz. Atenţie, pericol de sălbăticie socială.” Continuă să citești →