Fără trei. Am ajuns mai iute. Jumătate din echipament e deja pe mine. Adidașii verzi în picioare. Îi urăsc. Culoarea e ok, talpa ba. La pivotări mă încurcă și-mi lasă bătături în pernițe. Le tratez cu ignoranță în fiecare zi și o dată pe săptămână, violent cu o piatră ponce. Noaptea visez la chestii colorate, verzi, cu talpa despărțită, înaltă, material respirabil, ușori, raiul picioarelor mele. Până la rai, îmi omor genunchii. Ne desparte realitatea financiară: 50 de euro diferență între prețul integral și cel de la reducerile bianuale pe care le ratez de doi ani încoace din motive (bi)necunoscute.
25 de grade afară, început de aprilie. Sala încălzită de calorifere mari de fontă; e numai aprilie. Cu geamuri scăldate de soare de dimineața până după-masa târziu; doar e aprilie. Plină de cursante, că-i aprilie. La mine e mereu aprilie, întâi.
Muzica, vă rog! Picioare, brațe, trunchi, genunchi se ridică, se plonjează, se lansează, se rotesc, se aruncă, se lungesc, intră în ritm. În 15 minute roadele muncii apar pe frunte, pe piept, pe spate la vale, printre curbe, dealuri, văi și munți. Timid și cu întârziere cum le șade bine câmpiilor, apar și pe ele mici semne de înrourare, stropi rotunzi, limpezi, sărați.
În mijlocul orei toate curbele de pe dealuri, văi, munți și câmpii, înviorate, înroșite, dezmorțite, înviate, doresc absolutul: sincronizarea. Cu chiote, urlete, fluierături, văicăreli, cu Heirup!, Hai, că poți!, Hai, că-i faină melodia!, Hai, că pe asta o știu!, cu un pas lateral de bachata, unul în față de salsa, diferențele de relief dispar.
O simt, e aproape! Momentul când muntele devine câmpie și câmpia munte, când Mărie devine Ioana și Ioana Mărie, când 17 devine 1, când covorul albastru din sală, scămoșat, ros de adidași și de timp devine covorul lui Aladin, când sala noastră purtată de muzică, e sus pe nor suspendată, când viața de jos de pe pământ e departe, când toate suntem una, una și aceeași, când… Ho, stai! Închideți geamurile! E curent.
Să-mi ***wjfl*uryeotb*…

25 de grade afară. Sala încălzită de calorifere mari de fontă. Geamuri scăldate de soare de dimineața până după-masa târziu. Plin de cursante. Geamuri închise.
E curent. Și entomofobie căci un bondar a confundat mai cu aprilie.

Vine vara.
Curent mare, mon cher!

O părere mai detaliată despre curent, găsiți aici:
http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/scutecele-natiunii