seria Constipată: Începutul Poveștilor de pe căcat

Notă pentru sensibili:
În cele ce urmează, veți da peste familia lexicală a cuvântului căcat. Lasă leziuni auditive și olfactive. N-am hârtie. Nici avocat.

Pacienta cu constipație cronică din copilărie, se prezintă pentru apariția în ultimul an a unor dureri la nivelul etajului abdominal inferior cu caracter de crampă, durata 3-4 zile, ce remit cu eliminarea unor scaune diareice, fără produse patologice. Asociat acuză meteorism abdominal și borborisme.

Nu mă cac. De când mă știu, îmi este frică și de întuneric. Când eram mică, cel mai frică îmi era să mă duc la budă pe întuneric. Buda era după șură, în grădină. Fără tata, nu mă căcam.
La urgență și dacă tata nu era acasă, barul lu’ Boboșu fiind deschis ”unaîntrununa” -așa scria pe ușa de lemn a barului, fost garaj-, mă căcam cum ieșeam din casă, la un metru de prag, în stânga, chiar sub becul de afară ce lumina în curte. ”Futu-ți, mămăliga ta! Te caci ca vacile, pe unde apuci!” În funcție de produsul finit, tata îl lua dimineața cu un făraș, lopată sau măturoi și-l arunca la gunoi. Unde îl ciuguleau găinile. Una o mâncam duminica la tocană.

Colonoscopie totală: Pregătire medie cu Fortrans (Boston 6). Se progresează până pe ileonul terminal. Ultimii 10 cm ai ileonului terminal fără modificări ale mucoasei – biopsii.
Cec și VIC de aspect normal. Sub rezerva pregătirii, nu se decelează leziuni pe ascendent, transvers, descendent, sigmoid – biopsii colice etajate.
Rect inferior și canal anal: hemoroizi interni mici și 2 papile anale hipertrofiate.

Tata plecat lăturalnic la semnarea condicii în garajul ”unaîntruna”, căcarea noaptea se făcea în prezența volutar-prostito-forțată a lui Lache. Dacă era dezlegat și încă prin curte, nefugit la ospăț, îl prindeam de lăbuțe, de urechi sau de lanț și-l trăgeam după mine în budă. Îl închideam înăuntru cu mine în cei 1,25x1x2 m2. Schelălăia de drag la început, se răsucea în jurul cozii, zgâria scândurile văruite în alb, mă călca și-mi murdărea șlapii, sărea să deschidă cârligul… Până îmi terminam treaba, se obișnuia cu mirosul de ylang-ylang. De lătra, și-o lua. ”Taci, mă, prostule, că mă cac pe mine de frică.”

S-au examinat multiple fragmente biopsice de mucoasă de intestin subțire, la nivelul cărora se evidențiază vilozități ușor aplatizate, eroziuni focale, limfocite intraepiteliale (focal până la 23%), atrofie glandulară, corion cu pseudofoliculi limfoizi care interesează și musculara mucoasei, fără prezență de granuloame; de asemenea în corion este prezent ușor edem. S-au efectuat multiple secțiuni seriate, care pun în evidență același aspect. S-au examinat multiple fragmente biopsice de mucoasă de colon, cu limfocite intraepiteliale (peste 25%), corion cu edem, foliculi limfoizi, inflitrat inflamator mixt și infiltrate hematice. Focal, se observă rare cripte cu limfocite intraepiteliale.

”Tată, mă cac.” La doi noaptea, mergeam să-l trezesc pe omu de dincolo care sforăia de-l auzeai de pe trotuarul de peste drum, care în trei ore trebuia să prindă trenul să meargă la CFR, ca să vină cu mine la budă să mă cac. Și omu venea. Se așeza cu spatele la buda de lemn, pe una din treptele de ciment ce duceau din șură în grădină. ”Tată, tatăă… Hai, no… Îmi spui? Numa una. Vezi, ești nașpa! Da’ nu pot! Mă taie, da’ nu pot! Hai, no, tată… Mă supăăr… Una. Vezi cum ești? Ești pufi. Tatăă… Hai, no, mai zi-mi ce prostii făceați când erați mici?” Scăpăra un chibrit.

Serile reușite ale vieții mele au fost cu căcat și povești, în fum de Carpați fără filtru.

Foto credit Mind Unleashed Art facebook page.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.