M doarme tun. Și ar dormi peste războaie, cutremure sau alte calamități (ne)naturale. Nu s-ar trezi nici dacă viața i-ar fi în pericol. Poate dacă îi ceri mașina de spălat…
M doarme oriunde, la oricine, cum o pui. Își ia cuminte pijamalele în carouri, își piaptănă coama recent îmblânzită prin metode profesionale, își rotește privirea verde de trei ori prin jur spre o mai bună impregnare mentală a mediului în care trebuie să se trezească, ideal peste 10-12 ore, ți se uită în ochi și îți urează ”noapte bună”.
Are alarme peste alarme, cea mai recentă, e cadou: un cub de ultimă generație ce apare și într-o reclamă tv cu o tânără care zace în pat și nu se ridică din el până nu-i servită cafeluța. Cubul are enșpe tipuri de alarme una mai urâtă decât alta, plus radio. Șapte zile a durat până M și-a făcut curaj să umble la cub, să seteze una dintre alarme. I-a ieșit. A dormit foarte bine. Are un serviciu ce îi permite să întârzie. Rezonabil. Oricum fără ea nu s-ar face nimic pe acolo, calculatoarele nu se deschid singure, cafeaua M și-o bea acasă și interfonul e de jucărie. Angajații o iubesc.
Setat cubul pe alarma nr. 3. Calculatoare îndărătnice, cafea acasă, Dorel, Gheorghe și Vasile fericiți. Mai să renunțe și să se bucure de cadoul primit pe post de bibelou, pus undeva pe bibliotecă sau prespapier, când minuni se înfăptuiesc pe unde scurte: M descoperă la cub radio Maria. Rugăciuni, rozariu, liturghie, toacă și clopot.
La opt fără cinci M semnează condica de prezență. Calculatoare deschise, cafea to go, angajații nu sunt fericiți. Reclamațiile se depun la radio. Aleluia.

************************************************************************************************

M n-are alarme. Nu crede în deșteptătoare, alarme de ultimă generație, în cele trei minute cu ochii închiși contemplând pe întuneric la cele întâmplate peste zi, focusarea pe gânduri bune și peisaje cu clipocit de apă și păsărele. Are bioritm și dacă își spune clar, concis și sigur în gând în loc de ”noapte bună”, ”mă trezesc la 6”, așa va fi.
M nu vrea să doarmă. M vrea hodină. Cândva, avea un pat într-o cameră cu un perete alb căruia îi arăta spatele noaptea și cu care uneori ziua mai schimba două-trei gânduri. Din motive genetice, de mult știute și prea mult amânate, peretele nu o mai vrea. E mai bine așa. Doarme la alții. Are trei oferte locale și două internaționale. Loco, o saltea și două canapele care se trag.
Loco 1: salteaua lui Yalom local. O folosește pe post de remediu și când are gânduri de Chuck Norris. Salteaua o adoarme cu cântecele, cocktail-uri și povești de renovare.
Loco 2: canapeaua 2în1. Trebuie să o împartă cu un insomniac pe pastile, cu reguli stricte: nu tragi apa la baie noaptea sau spre dimineață, nu dai drumul la apă să te speli pe mâini sau la duș dacă ai depășit ora de culcare (10.30 în timpul săptămânii, 11.30 în weekend), nu aprinzi becul și nu faci zgomot când te dezbraci sau pipăi după pijamale. Plus, socializare, socializare, socializare.
Loco 3: pișulișu. E locul unde M doarme cum n-a dormit nimeni nici în sânul lui Avraam. Somnul din matcă. Întrerupt de reprize de pișulișu, cam 3-8 ture pe noapte, în funcție de anotimp și vezici îndrăgostite de frig. Prin ușa dublă de lemn și tot aude de câte ori se îndeamnă să meargă la pișulișu cele două suflete din camera de lângă, unul de 90+, altul de 50+. E budă în casă, dar odată ce ai căzut pe cimentul ei și nu te-ai mai putut ridica de acolo, vine pișulișu la tine, nu te mai duci tu la el. Cine n-are pișulișu, să-și inventeze. Se ia o găleată goală de vopsea de 20 kg, îți faci rost de un scaun de metal pe care îl împodobești cu cârpe moi și floricele pentru că ai un puternic simț artistic și seara, înainte de-a stinge becul, adă pișulișu lângă pat, nu înainte de a-i baga niște apă cu dero, să nu miroasă amoniacul din el a ylang-ylang.
M nu dă „noapte bună”. Spune ”pa”. Pentru M ”noapte bună” e când se apucă de o carte la 10 pm și o gată la 4 am, când scrie scrisori în cap, când se uită pe pereți, când stă în liniște pe întuneric.
Întinsă pe obiectul orizontal din loco 1, loco 2 sau loco 3, M visează la un pat numai și numai al ei. Din lemn, cu spătar din lețe cu maci desenați pe ele, cu saltea groasă să sară pe ea, cu două perine mari de 70 pe 70, din puf de gâscă și o plapumă mare roșie de 10 kg peste. Se cuibărește și adoarme pe cântecul ei de ”noapte bună”:
https://www.youtube.com/watch?v=yv2Mj8vUe88